O reevaluare care crește valoarea unei clădiri, a unui utilaj sau a altui mijloc fix nu înseamnă că firma plătește imediat impozit pe profit pentru întreaga diferență. Pentru rezervele din reevaluările efectuate după 1 ianuarie 2004, Codul fiscal leagă impozitarea de momentul în care plusul de valoare produce efect fiscal prin amortizare sau prin scoaterea activului din gestiune.
Regula se regăsește la art. 26 alin. (6) din Codul fiscal.
Ce este rezerva din reevaluare?
Rezerva din reevaluare apare atunci când valoarea unui activ imobilizat corporal crește în urma reevaluării și sunt îndeplinite condițiile contabile pentru recunoașterea surplusului în capitalurile proprii.
Rezerva se impozitează în momentul în care este constituită?
Nu. Pentru situația reglementată de art. 26 alin. (6) din Codul fiscal, constituirea rezervei nu este, prin ea însăși, momentul la care întreaga sumă devine impozabilă.
Codul fiscal stabilește pentru rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după 1 ianuarie 2004, o regulă legată de deducerea fiscală a valorii rezultate din reevaluare.
Dacă diferența din reevaluare este dedusă la calculul profitului impozabil prin amortizarea fiscală, partea corespunzătoare din rezervă se impozitează concomitent. Dacă deducerea apare prin cheltuiala aferentă unui activ cedat sau casat, impozitarea intervine la scăderea acestuia din gestiune.
De ce poate fi impozitată rezerva pe măsura amortizării?
Pentru că reevaluarea poate majora valoarea fiscală a mijlocului fix și, implicit, suma care ajunge ulterior să fie dedusă prin amortizare.
Normele metodologice tratează rezervele din reevaluare care intră sub incidența art. 26 alin. (6) din Codul fiscal drept elemente similare veniturilor.
Să luăm un exemplu simplificat. O clădire are înainte de reevaluare o valoare relevantă pentru exemplu de 500.000 de lei, iar după reevaluare valoarea crește la 700.000 de lei. Diferența este de 200.000 de lei.
Dacă această diferență suplimentară ajunge să fie dedusă fiscal treptat prin amortizare, partea din rezerva de reevaluare aferentă deducerii este impozitată în același timp.
Ce se întâmplă când activul este vândut sau casat?
Dacă rezerva din reevaluare nu a fost deja impozitată prin mecanismul amortizării fiscale, partea care devine relevantă fiscal prin cheltuiala aferentă activului cedat sau casat se impozitează la momentul scăderii activului din gestiune.
Regula este importantă mai ales pentru activele la care o parte din diferența din reevaluare nu a trecut încă prin amortizarea fiscală.
În cazul terenurilor, care nu se amortizează, momentul scoaterii din gestiune este cu atât mai relevant. Art. 26 alin. (6) din Codul fiscal menționează expres și terenurile în categoria activelor pentru care trebuie urmărit tratamentul rezervelor din reevaluare.
Ce se întâmplă dacă o reevaluare ulterioară reduce valoarea activului?
O reevaluare ulterioară în minus poate reduce rezerva existentă.
Normele metodologice prevăd că, atunci când un mijloc fix a fost reevaluat în plus și ulterior este reevaluat în minus, valoarea fiscală se recalculează corespunzător. Partea din rezerva din reevaluare care a fost anterior dedusă și nu a fost încă impozitată reprezintă element similar veniturilor în perioada în care are loc noua reevaluare.
Ce trebuie să urmărești pentru fiecare activ reevaluat?
Pentru aplicarea tratamentului fiscal trebuie să poți identifica:
- data fiecărei reevaluări și rezerva aferentă;
- partea din reevaluare care a influențat amortizarea fiscală;
- sumele deja impozitate ca elemente similare veniturilor;
- soldul relevant rămas atunci când activul este vândut, casat sau reevaluat din nou.
