O datorie fiscală nu poate fi stabilită sau urmărită la nesfârșit. Codul de procedură fiscală prevede, ca regulă, termene de prescripție de 5 ani, dar există două mecanisme diferite: prescripția dreptului organului fiscal de a stabili creanța și prescripția dreptului de a cere executarea silită. Faptul că au trecut 5 ani de la scadența unui impozit nu înseamnă automat că datoria este prescrisă.
Cele două termene pornesc de la momente diferite și pot fi întrerupte sau suspendate.
Cât timp are ANAF să stabilească o obligație fiscală?
Termenul general este de 5 ani. În această perioadă organul fiscal poate verifica și poate stabili diferențe suplimentare de impozite, taxe sau contribuții.
Art. 110 din Codul de procedură fiscală stabilește și momentul de început: termenul curge de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală.
Pentru o obligație aferentă anului 2025, de exemplu, termenul general începe la 1 iulie 2026.
Există și o excepție: dacă creanța fiscală rezultă dintr-o faptă sancționată ca infracțiune printr-o hotărâre judecătorească definitivă, termenul de stabilire este de 10 ani.
Ce se întâmplă dacă termenul pentru stabilirea creanței s-a împlinit?
Organul fiscal nu mai poate continua procedura de stabilire a acelei creanțe. Art. 112 din Codul de procedură fiscală prevede că, dacă constată împlinirea prescripției, trebuie să înceteze procedura de emitere a titlului de creanță fiscală.
Există însă situații în care cursul termenului este modificat. De exemplu, art. 111 din Codul de procedură fiscală prevede suspendarea pe perioada dintre începerea inspecției fiscale și emiterea deciziei de impunere, dacă sunt respectate condițiile privind durata legală a inspecției.
Poate o declarație depusă de firmă să influențeze prescripția?
Da. Unele acte ale contribuabilului întrerup termenul.
Art. 111 din Codul de procedură fiscală menționează expres depunerea declarației de impunere după expirarea termenului legal, corectarea declarației de impunere și alte acte voluntare de recunoaștere a creanței fiscale.
Din acest motiv, verificarea prescripției nu se face doar prin raprtare la anul din care provine impozitul. Trebuie urmărit ce s-a întâmplat ulterior în relația dintre contribuabil și organul fiscal.
Prescripția executării silite este altceva
O creanță poate fi deja stabilită prin declarație sau decizie de impunere, dar organul fiscal are un termen separat în care poate cere executarea silită.
Potrivit art. 215 din Codul de procedură fiscală, acest drept se prescrie tot în 5 ani, însă termenul începe la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită.
Așadar, prescripția stabilirii creanței și prescripția executării nu au același punct de plecare. Prima privește dreptul de a mai stabili obligația, a doua în schimb privește recuperarea silită a unei creanțe deja existente.
Ce se întâmplă după prescrierea executării?
Dacă organul fiscal constată că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris, art. 218 din Codul de procedură fiscală îl obligă să înceteze măsurile de realizare a creanței.
Există însă o regulă importantă: sumele achitate după împlinirea prescripției nu se restituie.
