Faptul că un angajat folosește gratuit mașina firmei sau locuiește într-un apartament pus la dispoziție de angajator poate reprezenta un avantaj în natură și, implicit, un venit salarial. Nu înseamnă însă că orice mașină sau locuință de serviciu este automat impozabilă. Codul fiscal conține excepții importante, iar diferența o fac modul de utilizare și condițiile în care beneficiul este acordat.
Regula de bază se găsește la art. 76 din Codul fiscal: veniturile salariale pot fi primite atât în bani, cât și în natură.
Când folosirea unui bun al firmei devine venit pentru angajat?
Dacă angajatulu îi este oferită posibilitatea de a utiliza în interes personal un bun al firmei, poate exista un avantaj salarial chiar dacă bunul rămâne proprietatea societății.
Art. 76 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal include între avantaje utilizarea în scop personal a oricărui bun din patrimoniul afacerii sau închiriat de firmă de la o terță persoană.
Nu este necesar, așadar, ca angajatorul să îi transfere salariatului proprietatea asupra mașinii. Folosința gratuită poate avea ea însăși valoare economică.
Codul fiscal face însă o precizare interesantă: deplasarea dus-întors dintre domiciliu sau reședință și locul de muncă nu este tratată ca utilizare personală în sensul acestei reguli.
Mașina de serviciu folosită personal este venit salarial?
Poate fi, dar există o excepție foarte importantă pentru multe dintre autoturismele utilizate în regim mixt.
Regula generală este că folosirea în scopuri personale a vehiculului firmei reprezintă un avantaj. Dacă vehiculul intră însă în categoria pentru care cheltuielile sunt deductibile în cotă de 50% potrivit art. 25 alin. (3) lit. l) din Codul fiscal, art. 76 alin. (4) lit. ț) califică expres avantajul rezultat din utilizarea personală drept venit neimpozabil.
Regula de 50% privește, în principal, vehiculele rutiere motorizate de maximum 3.500 kg și cel mult 9 scaune, inclusiv cel al șoferului, care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice. Codul prevede separat mai multe categorii exceptate de la această limitare.
Pentru microîntreprinderi există, la art. 76 alin. (4) lit. ț^1), o excepție corespunzătoare pentru avantajul reprezentat de utilizarea personală a vehiculelor prevăzute de art. 25 alin. (3) lit. l).
Asta înseamnă că afirmația „mașina firmei folosită personal este întotdeauna venit impozabil” este greșită. Dar nici afirmația inversă, potrivit căreia orice mașină de serviciu folosită personal este automat neimpozabilă, nu este corectă.
Ce înseamnă, de fapt, regula de 50%?
Cei 50% se referă la deductibilitatea cheltuielilor firmei, nu la impozitarea a jumătate din avantaj la angajat.
Dacă vehiculul intră sub art. 25 alin. (3) lit. l) din Codul fiscal, cheltuielile vizate sunt deductibile pentru firmă în proporție de 50% atunci când mașina nu este utilizată exclusiv pentru activitatea economică.
În același timp, folosirea personală a acelui vehicul beneficiază de excepția de la art. 76 alin. (4) lit. ț) din Codul fiscal. Cu alte cuvinte, nu se calculează un avantaj salarial egal cu 50% din valoarea mașinii sau din cheltuielile ei.
Dacă mașina nu intră în această excepție și utilizarea personală reprezintă avantaj impozabil, Normele metodologice stabilesc modul în care este evaluat acesta.
Pentru un vehicul folosit numai personal, folosința gratuită se evaluează la 1,7% pe lună din valoarea de intrare a vehiculului. Dacă mașina este închiriată de firmă de la o terță persoană, reperul este chiria. În cazul unei utilizări mixte pentru care nu funcționează excepția fiscală, avantajul se determină proporțional cu kilometrii parcurși în interes personal.
Locuința de serviciu reprezintă venit pentru salariat?
Aici trebuie făcută o diferență între locuința de serviciu în sensul excepției prevăzute de Codul fiscal și simplul apartament plătit de angajator pentru salariat.
Art. 76 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal tratează ca neimpozabilă contravaloarea folosinței locuinței de serviciu sau a locuinței din incinta unității, dacă aceasta este acordată potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii ori specificității activității, în cadrul normativ aplicabil domeniului respectiv.
Așadar, simplul fapt că firma denumește un apartament „locuință de serviciu” nu este suficient pentru aplicarea automată a acestei excepții. Trebuie să existe situația avută în vedere de textul fiscal.
În lipsa unei excepții, cazarea sau un bun oferit gratuit ori sub prețul pieței intră, ca regulă, între avantajele prevăzute de art. 76 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal.
Dar dacă firma închiriază un apartament pentru angajat?
Codul fiscal conține o a doua facilitate, distinctă de locuința de serviciu menționată mai sus.
Potrivit art. 76 alin. (4^1) lit. c) din Codul fiscal, cazarea și chiria suportată de angajator pentru angajații proprii pot fi neimpozabile în limita a 20% din salariul de bază minim brut pe țară pe lună pentru fiecare persoană. Beneficiul intră totodată în plafonul cumulat lunar de cel mult 33% din salariul de bază al angajatului.
Pentru aplicarea facilității trebuie, între altele, ca beneficiul să fie prevăzut în contractul de muncă sau regulamentul intern, angajatul și soțul ori soția să nu dețină o locuință în proprietate sau folosință în localitatea în care angajatul lucrează, iar spațiul să aparțină angajatorului sau să fie închiriat de acesta în condițiile legii. Dacă ambii soți lucrează în aceeași localitate, facilitatea se acordă numai unuia dintre ei.
Partea care nu se încadrează în condițiile și limitele de neimpozitare nu beneficiază de această excepție.
Cum se evaluează o locuință atunci când avantajul este impozabil?
Normele metodologice prevăd că folosința gratuită a unei locuințe care constituie avantaj în natură se evaluează la nivelul chiriei practicate pentru suprafețele locative deținute de stat.
Cheltuielile conexe suportate de angajator, precum apa, gazele, energia electrică, întreținerea sau reparațiile, sunt evaluate la valoarea lor efectivă.
Dacă salariatul suportă o parte din costul unui avantaj în natură, regula generală din Norme este că avantajul se determină ca diferență între valoarea stabilită potrivit regulilor fiscale și suma plătită de beneficiar.
Ce trebuie să verifici înainte să acorzi mașină sau locuință unui angajat?
- dacă bunul este folosit profesional, personal sau în regim mixt;
- ce excepție exactă din art. 76 din Codul fiscal poate fi aplicată;
- dacă sunt respectate condițiile și plafoanele pentru cazare sau chirie;
- cum trebuie evaluat avantajul dacă acesta rămâne impozabil.
Mașina sau locuința pusă la dispoziția unui salariat poate avea valoare economică și poate deveni venit salarial chiar dacă angajatul nu primește bani. Tratamentul fiscal nu se stabilește însă doar după existența beneficiului, ci după modul în care este utilizat și după excepțiile expres prevăzute de Codul fiscal.
