Avertismentul scris este singura sancțiune disciplinară pe care angajatorul o poate aplica fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Excepția este prevăzută expres de art. 251 alin. (1) din Codul muncii.
Asta nu înseamnă că avertismentul poate fi aplicat fără justificare. Angajatorul trebuie să poată arăta ce faptă a săvârșit salariatul, ce regulă a încălcat și de ce fapta reprezintă abatere disciplinară.
Când este obligatorie cercetarea disciplinară?
Pentru toate celelalte sancțiuni din Codul muncii, cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie.
Art. 248 enumeră sancțiunile care pot fi aplicate: avertismentul scris, retrogradarea din funcție, reducerea salariului, reducerea salariului și/sau a indemnizației de conducere și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Dacă angajatorul intenționează să aplice o sancțiune mai severă decât avertismentul scris, art. 251 impune efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Nerespectarea acestei reguli atrage nulitatea deciziei de sancționare.
Potrivit art. 247 alin. (2), abaterea disciplinară presupune o faptă în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, prin care salariatul încalcă o obligație aplicabilă în raportul de muncă. Angajatorul trebuie deci să aibă o bază concretă pentru sancțiune.
Un avertisment scris nu ar trebui folosit doar pentru că există o nemulțumire generală față de salariat. Fapta trebuie identificată și raportată la obligația încălcată.
Avertismentul scris trebuie emis printr-o decizie?
Da. Faptul că cercetarea disciplinară nu este obligatorie nu elimină cerințele privind decizia de sancționare.
Art. 252 din Codul muncii prevede că sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă. Aceasta trebuie să descrie fapta, să indice prevederile încălcate, temeiul juridic al sancțiunii, termenul în care poate fi contestată și instanța competentă.
Decizia trebuie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care angajatorul a luat cunoștință despre abatere, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea faptei. Comunicarea către salariat se face în cel mult 5 zile calendaristice de la emitere.
Înainte de aplicarea avertismentului, verifică:
- care este fapta concretă imputată salariatului;
- ce obligație a fost încălcată;
- ce documente sau alte elemente susțin existența faptei;
- dacă avertismentul este proporțional cu gravitatea situației.
