Angajatorii au obligația să asigure periodic formarea profesională a salariaților. Dacă această obligație nu este respectată, Codul muncii prevede că salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.
Regula poate deveni relevantă inclusiv pentru firmele mici, pentru că obligația de formare profesională nu se aplică doar companiilor cu mulți angajați.
Cât de des trebuie firma să asigure formarea profesională?
Frecvența depinde de numărul de salariați ai angajatorului.
Potrivit art. 194 din Codul muncii, participarea la programe de formare profesională trebuie asigurată pentru toți salariații:
- cel puțin o dată la 2 ani, dacă angajatorul are minimum 21 de salariați;
- cel puțin o dată la 3 ani, dacă angajatorul are sub 21 de salariați.
Cheltuielile aferente acestei formări sunt suportate de angajator.
Formarea nu înseamnă neapărat trimiterea salariatului la un curs extern costisitor. Codul muncii permite mai multe forme, de la cursuri organizate de angajator sau furnizori specializați până la stagii de adaptare, practică, specializare ori alte forme de pregătire convenite între părți.
Ce se întâmplă dacă angajatorul nu asigură formarea?
Salariatul poate beneficia de un concediu plătit pentru formare profesională dacă angajatorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege.
Art. 157 din Codul muncii stabilește că, într-o asemenea situație, salariatul are dreptul la un concediu plătit de până la 10 zile lucrătoare sau până la 80 de ore.
Nu este vorba despre concediul de odihnă. Perioada concediului pentru formare profesională nu se scade din concediul anual de odihnă.
Salariatul poate decide singur când lipsește de la serviciu?
Nu. Faptul că există dreptul la concediu plătit nu înseamnă că salariatul își poate stabili unilateral perioada în care nu vine la serviciu.
Art. 157 alin. (3) prevede că perioada în care se efectuează concediul plătit se stabilește de comun acord cu angajatorul.
Cererea trebuie înaintată în condițiile art. 156 din Codul muncii, adică cu cel puțin o lună înainte de efectuarea concediului. În cerere trebuie precizate data începerii formării, domeniul și durata acesteia, precum și instituția de formare profesională.
Dar dacă salariatul vrea să urmeze un curs din proprie inițiativă?
Situația trebuie diferențiată de cazul în care firma nu și-a îndeplinit obligația legală de formare.
Atunci când salariatul dorește din proprie inițiativă să participe la o formă de pregătire profesională, Codul muncii permite acordarea unui concediu pentru formare cu sau fără plată, după regulile specifice acestei situații.
Concediul plătit de până la 10 zile sau 80 de ore prevăzut la art. 157 este însă legat expres de neîndeplinirea de către angajator a obligației sale de formare profesională.
Ce ar trebui să verifice angajatorul?
Pentru a evita apariția unor astfel de situații, verifică periodic:
- când a participat fiecare salariat ultima dată la o formă de pregătire profesională;
- dacă sunt respectate intervalele de 2 sau 3 ani prevăzute de lege;
- dacă documentele care dovedesc participarea la formare sunt păstrate în evidențele firmei.
Formarea profesională nu este doar un beneficiu pe care firma îl poate acorda salariaților. Codul muncii stabilește o obligație periodică, iar nerespectarea ei poate genera un drept concret pentru salariat.
