Faptul că un client nu plătește o factură la scadență nu înseamnă că firma poate transforma creanța într-o cheltuială deductibilă. Pentru firmele plătitoare de impozit pe profit, Codul fiscal permite însă, în anumite condiții, deducerea unei părți din ajustarea pentru deprecierea creanței.
Regula generală se găsește la art. 26 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal și trebuie diferențiată de scoaterea definitivă a creanței din evidență sau de stornarea unei facturi.
Ce este ajustarea pentru deprecierea unei creanțe?
O factură emisă și neîncasată reprezintă, în contabilitatea furnizorului, o creanță asupra clientului. Dacă trece timpul și apar indicii că suma ar putea să nu mai fie recuperată integral, reglementările contabile pot impune sau permite recunoașterea unei ajustări pentru deprecierea acelei creanțe.
Fiscal, însă, simpla înregistrare a ajustării în contabilitate nu înseamnă că întreaga sumă devine deductibilă.
Art. 26 din Codul fiscal stabilește separat condițiile în care ajustarea poate reduce rezultatul fiscal.
Când poate fi dedusă ajustarea?
Pentru creanțele provenite din produse, mărfuri, lucrări executate sau servicii prestate, Codul fiscal permite deducerea ajustării în limita a 30% din valoarea acesteia, dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții.
Creanța trebuie:
- să fie neîncasată de mai mult de 270 de zile de la data scadenței;
- să nu fie garantată de o altă persoană;
- să fie datorată de o persoană care nu este afiliată firmei creditoare.
Așadar, depășirea termenului de 270 de zile nu este suficientă dacă una dintre celelalte condiții nu este îndeplinită.
Cele 270 de zile se calculează de la data facturii?
Nu. Codul fiscal folosește data scadenței creanței, nu data emiterii facturii.
Dacă o factură este emisă astăzi, dar contractul acordă clientului un termen de plată de 30 de zile, perioada relevantă începe să fie analizată prin raportare la scadență.
Ce înseamnă, concret, limita de 30%?
Dacă firma a înregistrat contabil o ajustare pentru deprecierea unei creanțe care îndeplinește condițiile fiscale, numai 30% din valoarea ajustării intră în limita de deductibilitate prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
De exemplu, pentru o ajustare contabilă de 10.000 de lei, limita fiscală prevăzută de această regulă este de 3.000 de lei, presupunând că toate celelalte condiții sunt îndeplinite.
Normele metodologice precizează și că ajustarea este luată în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul în care sunt îndeplinite condițiile legale. De asemenea, limita se aplică la nivelul creanțelor neîncasate, inclusiv TVA.
Ce se întâmplă dacă debitorul intră în faliment?
Codul fiscal prevede o regulă distinctă pentru situațiile mai grave, în care recuperarea creanței devine mult mai puțin probabilă.
Art. 26 alin. (1) lit. j) Cod fiscal permite, în condițiile sale, deducerea ajustării în limita a 100% din valoarea creanței atunci când asupra debitorului persoană juridică a fost deschisă procedura falimentului prin hotărâre judecătorească.
Și aici există condiții suplimentare: creanța nu trebuie să fie garantată de o altă persoană, iar debitorul nu trebuie să fie afiliat creditorului.
Deschiderea procedurii insolvenței și deschiderea procedurii falimentului nu trebuie tratate ca noțiuni identice. Textul fiscal de la art. 26 alin. (1) lit. j) Cod fiscal se raportează expres la procedura de deschidere a falimentului.
Ajustarea creanței înseamnă că factura este anulată?
Nu. Ajustarea pentru depreciere nu șterge factura și nu înseamnă că firma renunță automat la dreptul de a recupera banii.
Creanța continuă să existe, iar firma poate continua demersurile pentru încasarea ei. Ajustarea reflectă riscul de nerecuperare și produce efectele contabile și fiscale prevăzute de lege.
La fel, ajustarea pentru depreciere nu trebuie confundată cu stornarea facturii. Stornarea presupune existența unui temei pentru corectarea operațiunii sau facturii, în timp ce aici operațiunea economică a avut loc, dar clientul nu și-a plătit datoria.
Regula este relevantă și pentru microîntreprinderi?
Nu în același mod. Deductibilitatea prevăzută de art. 26 Cod fiscal influențează calculul rezultatului fiscal pentru contribuabilii supuși impozitului pe profit.
În cazul unei microîntreprinderi, impozitul este stabilit după regulile proprii privind baza impozabilă, iar constituirea unei ajustări pentru deprecierea creanței nu reduce direct impozitul prin mecanismul de la art. 26 Cod fiscal.
În concluzie, o factură neîncasată nu devine, așadar, automat o pierdere fiscală. Pentru firmele plătitoare de impozit pe profit, Codul fiscal permite recunoașterea fiscală a ajustării numai în limitele și condițiile expres stabilite.
Dacă ai creanțe vechi sau clienți care nu mai plătesc și ai nevoie de verificarea tratamentului contabil și fiscal, poți solicita prin Contopia oferte de la experți contabili și fiscali.
