Dividendul nu înseamnă doar suma de bani pe care o firmă o plătește asociatului după aprobarea repartizării profitului. În sens fiscal, noțiunea este mai largă: poate exista dividend și atunci când distribuirea se face în natură, dacă avantajul este acordat participantului ca urmare a deținerii titlurilor de participare.
În același timp, Codul fiscal exclude expres anumite distribuiri care, deși ajung de la societate la asociat sau acționar, nu sunt considerate dividende. Distincția contează pentru că fiecare tip de operațiune poate avea propriul tratament fiscal.
Ce este dividendul în sensul Codului fiscal?
Art. 7 pct. 11 din Codul fiscal definește dividendul ca o distribuire în bani sau în natură efectuată de o persoană juridică unui participant, ca urmare a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
Din această definiție rezultă trei elemente importante.
Trebuie să existe o distribuire, beneficiarul trebuie să fie participant la persoana juridică, iar distribuirea trebuie să fie legată de deținerea participației.
Codul fiscal definește participantul ca persoana care este proprietarul unui titlu de participare. Titlul de participare poate fi, printre altele, o acțiune sau o parte socială deținută într-o societate.
Dividendul trebuie plătit neapărat în bani?
Nu. Codul fiscal vorbește expres despre distribuiri „în bani sau în natură”.
Asta înseamnă că trebuie analizate și situațiile în care asociatul nu primește bani, ci un bun din patrimoniul societății.
De exemplu, dacă o societate distribuie unui asociat un bun datorită calității sale de asociat și a participației pe care acesta o deține, operațiunea poate intra în definiția fiscală a dividendului chiar dacă nu există un transfer de numerar.
Faptul că plata nu se face prin bancă nu este, așadar, suficient pentru a exclude existența unui dividend.
Orice sumă plătită asociatului este dividend?
Nu. Legătura cu participația este esențială.
Din definiția art. 7 din Codul fiscal rezultă că o plată nu devine dividend numai pentru că beneficiarul este asociat. Trebuie să fie făcută ca urmare a deținerii titlurilor de participare.
De aceea, trebuie separat dividendul de alte raporturi juridice pe care asociatul le poate avea cu firma. Dacă societatea îi restituie o creanță, îi plătește contravaloarea unui bun sau îi achită o prestație în baza unui raport distinct, calificarea nu se face automat ca dividend doar datorită calității de asociat.
Întrebarea este: de ce primește asociatul această valoare? Dacă răspunsul este „pentru că deține participația”, definiția dividendului devine relevantă.
Ce distribuiri sunt excluse expres din definiția dividendului?
Codul fiscal prevede mai multe excepții. Nu sunt considerate dividende, în sensul art. 7 pct. 11 din Codul fiscal, anumite distribuiri făcute în legătură cu:
- majorarea capitalului social prin titluri de participare noi sau majorarea valorii nominale a celor existente;
- dobândirea ori răscumpărarea de către societate a propriilor titluri de participare;
- lichidarea societății sau reducerea capitalului social;
- distribuirea proporțională a primelor de emisiune și anumite distribuiri de titluri în cadrul reorganizărilor.
Normele metodologice confirmă expres că aceste distribuiri nu intră sub regulile art. 43 din Codulfiscal privind impozitul pe dividende, tocmai pentru că nu sunt considerate dividende.
Atenție însă: „nu este dividend” nu înseamnă automat „nu este impozabil”. Operațiunea poate avea un alt tratament fiscal, prevăzut de regulile specifice categoriei respective.
Banii primiți la lichidarea firmei sunt dividende?
Nu, dacă distribuirea este făcută în legătură cu lichidarea persoanei juridice.
Art. 7 pct. 11 lit. c) din Codul fiscal exclude expres această situație din definiția dividendului. Codul fiscal tratează separat, pentru persoanele fizice, veniturile din lichidarea unei persoane juridice în categoria veniturilor din investiții.
Distincția este relevantă tocmai pentru că aceeași sumă primită de asociat poate avea o calificare fiscală diferită în funcție de cauza distribuirii.
Același principiu trebuie avut în vedere și la reducerea capitalului social: faptul că societatea transferă bani sau bunuri participantului nu transformă automat operațiunea într-o distribuire de dividende.
Există venituri pe care Codul fiscal le tratează ca dividende chiar dacă nu sunt dividende clasice?
Da. După enumerarea excepțiilor, art. 7 pct. 11 din Codul fiscal stabilește două situații care sunt considerate dividende din punct de vedere fiscal și urmează același regim fiscal.
Prima privește câștigurile persoanelor fizice rezultate din deținerea titlurilor de participare la organisme de plasament colectiv.
A doua privește veniturile în bani sau în natură distribuite unui participant de societățile agricole cu personalitate juridică, drept consecință a deținerii părților sociale.
Noțiunea fiscală de dividend este astfel construită în două direcții: exclude anumite distribuiri care ar putea părea, la prima vedere, apropiate de dividende și include expres alte venituri cărora le aplică același regim fiscal.
De ce este importantă calificarea corectă?
Pentru că înainte să calculezi un impozit trebuie să știi ce tip de venit s-a realizat.
O distribuire de dividende, o sumă primită la lichidare, o restituire de capital și prețul obținut pentru vânzarea părților sociale nu reprezintă aceeași operațiune fiscală, chiar dacă în toate cazurile banii pot ajunge de la o societate la asociatul său.
Înainte de înregistrarea unei plăți către asociat, trebuie verificat motivul plății, documentele care o justifică și regula fiscală aplicabilă acelei operațiuni.
