Blog Articol

Creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare: cum funcționează mecanismul

c (60).jpg

Din 2026, o firmă ce desfășoară activități eligibile de cercetare-dezvoltare poate opta pentru un credit fiscal egal cu 10% din cheltuielile eligibile, în locul deducerii suplimentare de 50% aplicate la calculul rezultatului fiscal. Diferența esențială este că acest credit se scade direct din impozitul pe profit sau, după caz, din impozitul minim pe cifra de afaceri.

Mecanismul este prevăzut de art. 20^1 din Codul fiscal și trebuie separat de deducerea pentru cercetare-dezvoltare reglementată de art. 20 din Codul fiscal. Firma nu aplică ambele facilități pentru aceleași cheltuieli.

Cum se calculează creditul fiscal?

Creditul fiscal reprezintă 10% din cheltuielile eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare înregistrate în perioada fiscală pentru care se calculează impozitul.

De exemplu, dacă o societate are cheltuieli eligibile de cercetare-dezvoltare de 200.000 de lei:

200.000 lei × 10% = 20.000 lei credit fiscal.

Cei 20.000 de lei nu reprezintă o nouă cheltuială contabilă. Suma se scade din impozitul datorat, conform mecanismului prevăzut de art. 20^1 din Codul fiscal.

Aici apare principala diferență față de deducerea suplimentară de 50%: aceasta din urmă reduce rezultatul fiscal, în timp ce creditul fiscal acționează direct asupra impozitului calculat.

Creditul fiscal se calculează trimestrial?

Nu. Art. 20^1 alin. (3) din Codul fiscal prevede că valoarea creditului fiscal se scade anual din impozitul pe profit sau din impozitul minim pe cifra de afaceri datorat.

Creditul trebuie evidențiat și în registrul de evidență fiscală al contribuabilului.

Asta îl diferențiază din nou de deducerea suplimentară de la art. 20, pentru care Codul fiscal prevede calculul trimestrial sau anual.

Ce se întâmplă dacă valoarea creditului este mai mare decât impozitul datorat?

Diferența nu se pierde. Codul fiscal îi recunoaște firmei o creanță fiscală pentru partea din credit care nu a putut fi scăzută din impozitul anual.

Să presupunem că firma determină un credit fiscal de 20.000 de lei, dar impozitul anual din care acesta poate fi scăzut este de numai 12.000 de lei.

Cei 12.000 de lei se utilizează pentru diminuarea impozitului, iar pentru diferența de 8.000 de lei devin aplicabile regulile privind compensarea sau restituirea prevăzute de art. 20^1 alin. (4)-(7).

Codul fiscal stabilește pentru această diferență o perioadă de 4 ani fiscali consecutivi, în care creanța poate fi utilizată prin compensare în condițiile legii sau poate fi solicitată la restituire. Termenul începe din prima zi a anului fiscal următor celui pentru care a fost determinat creditul.

Cu ce obligații fiscale poate fi compensată diferența?

Art. 20^1 alin. (5) din Codul fiscal permite utilizarea diferenței pentru stingerea prin compensare a obligațiilor fiscale restante reprezentând impozit pe profit, impozit minim pe cifra de afaceri sau alte taxe, impozite și contribuții.

Codul fiscal prevede însă și excluderi. Creditul nu poate fi utilizat în acest mecanism pentru impozitul suplimentar ori impozitul suplimentar național reglementat de Legea nr. 431/2023 și nici pentru obligațiile fiscale cu reținere la sursă stabilite prin declarațiile fiscale depuse de contribuabil.

Orice cheltuială cu dezvoltarea unui produs intră în baza de 10%?

Nu. Creditul se calculează numai asupra cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare potrivit art. 20 din Codul fiscal.

Art. 20^1 alin. (9) stabilește că regulile de la art. 20 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător și creditului fiscal.

Asta înseamnă, între altele, că activitățile trebuie să urmărească obținerea unor rezultate ale cercetării care pot fi valorificate de contribuabil, iar activitățile relevante sunt cele de cercetare aplicativă și/sau dezvoltare experimentală. Stimulentele se urmăresc separat pentru fiecare proiect.

Creditul fiscal și deducerea suplimentară de 50% se pot cumula?

Nu pentru aceleași cheltuieli. Art. 20^1 alin. (1) prevede expres cele două variante alternativ: contribuabilul aplică stimulentul de la art. 20 alin. (1) lit. a) sau creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare.

Dacă firma aplică deducerea suplimentară, 50% din cheltuielile eligibile influențează suplimentar rezultatul fiscal.

Dacă se optează pentru creditul fiscal, mecanismul analizat are în vedere procentul de 10% din cheltuielile eligibile, iar suma rezultată se scade direct din impozitul datorat.

Prin urmare, cele două procente nu pot fi comparate pur și simplu ca „50% versus 10%”, deoarece se aplică în etape fiscale diferite.

Se mai poate folosi amortizarea accelerată?

Da. Alegerea creditului fiscal nu elimină facilitatea privind amortizarea accelerată pentru aparatura și echipamentele destinate activităților de cercetare-dezvoltare.

Art. 20^1 alin. (8) din Codul fiscal precizează expres că prevederile art. 20 alin. (1) lit. b) continuă să se aplice și atunci când contribuabilul optează pentru creditul fiscal.

Diferența de credit restituită devine venit impozabil?

Nu. Codul fiscal prevede expres și această situație.

Art. 23 lit. r) din Codul fiscal califică drept venituri neimpozabile sumele reprezentând diferența de credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare care sunt compensate sau restituite conform art. 20^1.

Firma nu ajunge astfel să primească diferența de credit fiscal, iar apoi să suporte impozit pe profit pentru aceeași sumă doar pentru că aceasta este reflectată contabil ca venit.

Facilitatea se aplică și microîntreprinderilor?

Mecanismul de la art. 20^1 este reglementat în cadrul Titlului II din Codul fiscal, referitor la impozitul pe profit. Microîntreprinderile sunt excluse din sfera acestui titlu prin art. 13 alin. (2) lit. h), cât timp aplică regimul impozitului pe venit.

Creditul fiscal trebuie deci analizat în contextul contribuabililor cărora li se aplică regulile privind impozitul pe profit.

Creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare este un mecanism nou și schimbă modul în care o firmă poate valorifica fiscal cheltuielile eligibile. Pentru aplicarea lui, punctul de plecare rămâne însă stabilirea corectă a activităților și a cheltuielilor care pot fi încadrate în cercetare-dezvoltare.

Vezi toate materialele