Cheltuiala deductibilă și TVA deductibilă nu sunt același lucru. Prima influențează calculul rezultatului fiscal al unei firme plătitoare de impozit pe profit, iar a doua privește dreptul de a deduce TVA aferentă unei achiziții. Cele două analize se fac separat, chiar dacă pornesc de la aceeași factură.
Confuzia apare ușor. Primești o factură pe firmă și presupui că poți „deduce tot”. În realitate, trebuie să răspunzi la două întrebări: cum este tratat costul la calculul impozitului pe profit și ce se întâmplă cu TVA înscrisă pe factură.
Ce înseamnă cheltuială deductibilă
O cheltuială deductibilă este o cheltuială recunoscută la determinarea rezultatului fiscal, în condițiile Codului fiscal. Regula generală din art. 25 alin. (1) al Legii nr. 227/2015 este că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.
Asta nu înseamnă că orice sumă plătită din contul firmei reduce automat profitul impozabil. Codul fiscal cuprinde și cheltuieli cu deductibilitate limitată, precum și cheltuieli nedeductibile. În plus, pentru anumite achiziții, costul se recunoaște fiscal în timp, prin amortizare, nu integral la data cumpărării.
În practică, o achiziție trebuie privită din trei unghiuri:
- are o legătură reală cu activitatea economică;
- este susținută de documente și înregistrată corect;
- nu intră într-o regulă specială de limitare sau de nedeductibilitate.
Cheltuiala contabilă și cheltuiala deductibilă nu sunt nici ele sinonime. O operațiune poate fi înregistrată în contabilitate, dar tratată total sau parțial ca nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal.
Ce înseamnă TVA deductibilă
TVA deductibilă este taxa aferentă unei achiziții pentru care firma poate exercita dreptul de deducere potrivit regulilor de TVA. Pentru o persoană impozabilă care aplică regimul normal de TVA, art. 297 alin. (4) din Codul fiscal leagă acest drept de destinația achiziției: bunurile sau serviciile trebuie folosite pentru operațiuni care dau drept de deducere.
Contează și documentele. În situația obișnuită a unei achiziții interne, art. 299 alin. (1) lit. a) cere deținerea unei facturi emise potrivit Codului fiscal. În cazul operațiunilor supuse sistemului TVA la încasare, dreptul de deducere poate depinde și de efectuarea plății.
Factura este necesară, dar simpla existență a unei facturi pe numele firmei nu este suficientă. Trebuie să existe achiziția, să fie făcută în beneficiul firmei și să aibă destinația cerută de regulile TVA. Se verifică apoi dacă nu există o limitare specială sau o operațiune fără drept de deducere.
De ce pot fi diferite cele două rezultate
Cheltuiala deductibilă se analizează în materia impozitului pe profit. TVA deductibilă se analizează în cadrul sistemului TVA. Fiecare are propriile condiții, limitări și efecte.
Să presupunem că o firmă cumpără un serviciu de la un furnizor din România, iar factura conține costul serviciului și TVA. Pentru cost verifici regulile impozitului pe profit. Pentru TVA verifici dacă serviciul este folosit pentru operațiuni care dau drept de deducere și dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a dreptului.
Dacă serviciul este necesar activității economice, costul poate fi deductibil la calculul rezultatului fiscal. Dacă însă serviciul este utilizat exclusiv pentru operațiuni scutite fără drept de deducere, TVA aferentă nu se deduce. Aceeași factură poate avea astfel un cost deductibil și o TVA nedeductibilă.
Există și situații în care regulile par să conducă la același procent, dar din motive diferite. Pentru anumite autoturisme folosite atât în interesul activității, cât și în scop personal, Codul fiscal prevede, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, limitări de 50% atât pentru unele cheltuieli, cât și pentru TVA. Cele două limitări sunt însă reglementate separat, la art. 25 și art. 298.
Ce se întâmplă dacă firma este microîntreprindere
La microîntreprindere, deductibilitatea unei cheltuieli nu reduce direct impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Art. 53 din Codul fiscal stabilește o bază formată din venituri, cu ajustările prevăzute de lege, nu din diferența obișnuită dintre venituri și cheltuieli.
Operațiunea trebuie în continuare consemnată și înregistrată în contabilitate. Separat, dacă microîntreprinderea este și înregistrată în scopuri de TVA, dreptul de deducere a taxei se verifică după regulile titlului VII din Codul fiscal. Cele două regimuri nu trebuie amestecate.
Factura pe firmă face automat achiziția deductibilă?
Nu. Menționarea datelor firmei pe factură rezolvă doar o parte a documentării. Nu dovedește singură scopul economic, utilizarea efectivă sau îndeplinirea tuturor condițiilor fiscale.
De exemplu, plata din contul societății a unei achiziții personale nu o transformă într-o cheltuială a activității economice. Nici existența unei facturi corecte nu înlătură limitările prevăzute expres de Codul fiscal.
Cum verifici practic o achiziție
Înainte să spui că „deduci factura”, separă suma în cost și TVA și verifică:
- dacă firma plătește impozit pe profit sau impozit pe veniturile microîntreprinderilor;
- ce legătură are achiziția cu activitatea și ce documente susțin această legătură;
- dacă pentru cost există o limitare, o nedeductibilitate sau o regulă de amortizare;
- dacă firma are drept de deducere a TVA pentru operațiunile cărora le este destinată achiziția și deține documentele cerute.
Dacă ai nevoie de servicii contabile sau consultanță fiscală, poți solicita gratuit oferte de la experții Contopia.
