Pentru o firmă înregistrată în scopuri de TVA, taxa plătită furnizorului nu rămâne întotdeauna o povară economică. Dacă achiziția este folosită pentru operațiuni care dau drept de deducere, TVA poate fi recuperată prin deducere. Dacă este destinată unor operațiuni fără drept de deducere, taxa rămâne suportată de firmă, iar în activitățile mixte poate fi recuperată numai parțial.
Codul fiscal vorbește despre drept de deducere, nu despre „TVA suportată” ca noțiune tehnică. Aici folosim expresia în sens economic: partea de TVA pe care firma o plătește, dar nu o recuperează prin deducere.
Ce înseamnă, practic, să deduci TVA?
Deducerea înseamnă că TVA eligibilă de pe achizițiile firmei se scade din TVA colectată, în condițiile Codului fiscal. Art. 301 alin. (1) descrie acest mecanism.
Presupunem că firma cumpără servicii de 10.000 lei, iar factura conține 2.100 lei TVA. Firma plătește furnizorului 12.100 lei.
Dacă serviciul este folosit exclusiv pentru operațiuni taxabile și sunt îndeplinite condițiile legale, cei 2.100 lei pot fi deduși. Dacă în aceeași perioadă firma are 5.000 lei TVA colectată, exemplul simplificat este:
5.000 lei TVA colectată minus 2.100 lei TVA dedusă = 2.900 lei.
Firma a plătit cei 2.100 lei furnizorului, dar suma este valorificată prin deducere și nu rămâne, în acest exemplu, TVA suportată definitiv.
Când firma suportă integral TVA?
Dacă achiziția este destinată exclusiv unor operațiuni care nu dau drept de deducere, TVA nu se deduce. Regula este prevăzută de art. 300 alin. (4) din Codul fiscal.
Luăm aceeași factură: 10.000 lei plus 2.100 lei TVA. Dacă achiziția este folosită exclusiv într-o activitate fără drept de deducere, firma nu poate scădea cei 2.100 lei.
De aceea, două firme pot cumpăra același serviciu și pot avea un rezultat diferit. Nu obiectul cumpărat decide neapărat dacă TVA este recuperabilă, ci și destinația lui în activitatea firmei.
Ce se întâmplă dacă firma are activități cu și fără drept de deducere?
Aici apare regimul mixt. Art. 300 din Codul fiscal definește astfel persoana care realizează atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau acest drept.
Dacă un serviciu este folosit exclusiv pentru operațiunile cu drept de deducere, TVA se deduce integral. Dacă este folosit exclusiv pentru operațiunile fără drept de deducere, TVA nu se deduce.
Pro rata intervine pentru achizițiile pentru care destinația nu este cunoscută sau nu poate fi determinată proporția de utilizare pentru cele două tipuri de operațiuni.
Cum funcționează pro rata, într-un exemplu simplu?
Presupunem că firma are o cheltuială comună cu 2.100 lei TVA și că pro rata aplicabilă este 40%.
Firma poate deduce:
2.100 lei × 40% = 840 lei.
Diferența de 1.260 lei nu este recuperată prin deducere.
Asta explică de ce o firmă cu activitate mixtă poate suporta o parte din TVA chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA. Înregistrarea nu înseamnă că orice taxă de pe facturile primite se recuperează integral.
Pro rata se determină potrivit art. 300 alin. (6) din Codul fiscal, pornind, în esență, de la raportul dintre operațiunile care permit deducerea și totalul relevant al operațiunilor cu și fără drept de deducere. Codul fiscal prevede și operațiuni excluse din calcul.
Deducerea înseamnă că ANAF îți dă banii înapoi?
Nu automat. Deducerea este primul pas: TVA pentru care ai drept de deducere intră în decont și se compară cu TVA colectată.
Dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, art. 303 din Codul fiscal numește excedentul „sumă negativă a taxei”. De exemplu, la 7.000 lei TVA colectată și 10.000 lei TVA deductibilă rezultă, înainte de alte regularizări, o diferență negativă de 3.000 lei. Asta nu înseamnă că ANAF virează automat 3.000 lei în cont.
Soldul negativ poate fi reportat sau, în condițiile art. 303 din Codul fiscal, solicitat la rambursare. Pentru un sold de cel mult 5.000 lei inclusiv, rambursarea nu poate fi solicitată, iar suma se reportează obligatoriu în perioada următoare.
Ce verifici ca să știi cine suportă TVA?
- ce operațiuni realizează firma și dacă dau drept de deducere;
- pentru ce activitate este utilizată achiziția;
- dacă achiziția poate fi alocată direct sau trebuie aplicată pro rata;
- dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru deducere.
TVA plătită unui furnizor și TVA suportată definitiv de firmă nu sunt neapărat același lucru. Diferența o face dreptul de deducere: integral, inexistent sau parțial.
