În materie de TVA, un bun de capital nu este pur și simplu un bun scump cumpărat de firmă. Codul fiscal include în această categorie activele corporale fixe și, în anumite condiții, transformările sau modernizările importante ale imobilelor.
Regula este prevăzută la art. 305 din Codul fiscal și urmărește ca TVA dedusă să corespundă modului în care bunul este folosit de firmă pe parcursul unei perioade mai lungi.
Ce este un bun de capital în sensul TVA?
Art. 305 alin. (1) din Codul fiscal include în categoria bunurilor de capital activele corporale fixe, în sensul definiției speciale din materia TVA.
Aici pot intra, în funcție de condițiile aplicabile, utilaje, echipamente, autoturisme, clădiri și alte active corporale fixe ale firmei.
Există însă o regulă specială foarte importantă pentru imobile: acestea sunt considerate bunuri de capital indiferent dacă în contabilitatea persoanei impozabile sunt înregistrate ca stocuri sau ca imobilizări corporale.
Așadar, încadrarea contabilă a unei clădiri drept stoc nu este suficientă pentru a o scoate din regulile privind bunurile de capital în scop de TVA.
Modernizarea unei clădiri poate fi ea însăși bun de capital?
Da, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 305 din Codul fiscal.
Transformările sau modernizările unui bun imobil ori ale unei părți din acesta sunt tratate ca bunuri de capital dacă valoarea fiecărei asemenea lucrări este de cel puțin 20% din valoarea bunului imobil sau a părții de bun imobil după transformare ori modernizare.
Regula se poate aplica inclusiv atunci când lucrările sunt realizate de chiriaș, locatar sau beneficiarul unui contract prin care imobilul îi este pus la dispoziție.
Nu trebuie însă confundată modernizarea cu o reparație obișnuită. Codul fiscal exclude expres din această categorie reparațiile și lucrările de întreținere.
De exemplu, simpla reparare a unei instalații deteriorate nu devine bun de capital doar pentru că presupune o cheltuială importantă. Pentru transformări și modernizări trebuie analizate natura lucrărilor și pragul de 20% prevăzut de lege.
De ce contează atât de mult că un bun este „de capital”?
Pentru că TVA dedusă este vizată de o perioadă de ajustare.
La momentul achiziției, firma deduce TVA în funcție de destinația pe care bunul o are atunci. Dacă ulterior modul de utilizare se schimbă, dreptul de deducere poate să nu mai corespundă situației reale.
Să presupunem că o firmă cumpără un echipament pe care îl folosește pentru operațiuni care dau drept integral de deducere și deduce TVA aferentă. După o perioadă, echipamentul începe să fie utilizat pentru operațiuni care nu dau drept de deducere.
Art. 305 din Codul fiscal permite corectarea situației prin ajustarea TVA. Firma poate ajunge să anuleze o parte din deducerea exercitată inițial.
Mecanismul poate funcționa și invers: dacă inițial taxa nu a fost dedusă integral, iar bunul ajunge ulterior să fie folosit pentru operațiuni care dau un drept mai mare de deducere, poate exista o ajustare în favoarea firmei.
Cât timp poate fi ajustată TVA?
Perioada nu este aceeași pentru toate bunurile.
Pentru bunurile de capital, altele decât cele imobiliare prevăzute distinct de lege, art. 305 alin. (2) din Codul fiscal stabilește o perioadă de ajustare de 5 ani.
Pentru construcția sau achiziția unui bun imobil, perioada este de 20 de ani. Aceeași perioadă se aplică transformărilor sau modernizărilor imobiliare care ating pragul de minimum 20% prevăzut de Codul fiscal.
Perioada de ajustare nu trebuie confundată cu durata amortizării contabile sau fiscale. Sunt mecanisme diferite, cu scopuri diferite.
Ce înseamnă ajustare pozitivă și ajustare negativă?
Normele metodologice folosesc ambele noțiuni.
Ajustarea pozitivă apare atunci când persoana impozabilă câștigă un drept de deducere mai mare și poate recupera suplimentar o parte din TVA.
Ajustarea negativă înseamnă anularea totală sau parțială a unei deduceri exercitate anterior, atunci când dreptul de deducere se reduce.
Pe parcursul perioadei de ajustare pot exista mai multe modificări succesive ale destinației aceluiași bun. Normele precizează că ajustările pot interveni ori de câte ori apar evenimente relevante în perioada respectivă. După expirarea perioadei de ajustare, mecanismul de la art. 305 din Codul fiscal nu se mai aplică pentru acel bun.
Trebuie ținută o evidență specială?
Da. Normele metodologice cer persoanelor impozabile să țină registrul bunurilor de capital.
Pentru fiecare bun trebuie urmărite informații precum:
- data achiziției, fabricării, construirii sau modernizării;
- valoarea bunului;
- TVA deductibilă și TVA efectiv dedusă;
- ajustările realizate ulterior.
Evidența este importantă tocmai pentru că o schimbare produsă după câțiva ani poate obliga firma să revină asupra TVA deduse la început.
Bunul de capital este, așadar, o categorie specială în mecanismul TVA: deducerea inițială poate fi corectată dacă modul în care bunul este folosit se schimbă.
