Sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin asupra transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de beneficiarul sponsorizării.
Contractul de sponsorizare trebuie încheiat în formă scrisă și trebuie să cuprindă obiectul, valoarea și durata sponsorizării, precum și drepturile și obligațiile părților. Dacă sponsorizarea constă în bunuri materiale, acestea sunt evaluate, potrivit Legii sponsorizării, la valoarea reală din momentul predării către beneficiar.
Această valoare nu trebuie confundată automat cu valoarea contabilă la care bunurile sunt scoase din gestiunea sponsorului. Înregistrarea contabilă se realizează potrivit reglementărilor contabile aplicabile și documentelor justificative aferente operațiunii.
Cum se înregistrează sponsorizarea în contabilitate
Înregistrarea trebuie susținută de contractul de sponsorizare și de documentele care dovedesc executarea obligației asumate.
În cazul sumelor de bani, documentele justificative pot include ordinul de plată, extrasul de cont sau chitanța, în condițiile în care plata în numerar este permisă.
În cazul bunurilor, sunt necesare documentele care dovedesc predarea către beneficiar, precum procesul-verbal de predare-primire, avizul de însoțire sau alte documente corespunzătoare naturii bunurilor transferate.
Care este momentul înregistrării
Momentul înregistrării contabile nu este determinat în toate cazurile exclusiv de data plății. Acesta depinde de clauzele contractului și de momentul în care se naște pentru sponsor o obligație certă, evaluabilă și necondiționată.
Dacă prin semnarea contractului sponsorul își asumă imediat și necondiționat obligația de a plăti o anumită sumă, cheltuiala și datoria față de beneficiar pot fi recunoscute contabil la momentul nașterii obligației. Plata efectuată ulterior reprezintă stingerea datoriei deja înregistrate.
Dacă obligația de plată devine certă numai la o dată ulterioară sau după îndeplinirea unor condiții prevăzute în contract, înregistrarea se face atunci când aceste condiții sunt îndeplinite și operațiunea poate fi susținută prin documente justificative.
În cazul sponsorizărilor în bunuri, cheltuiala și scoaterea bunurilor din gestiune se înregistrează, de regulă, la momentul predării efective către beneficiar, pe baza documentelor care confirmă transferul.
Aspecte fiscale
Cheltuielile de sponsorizare sunt nedeductibile la calculul rezultatului fiscal. Pentru plătitorii de impozit pe profit, sumele aferente sponsorizării pot fi scăzute din impozitul pe profit datorat, în limitele prevăzute de Codul fiscal.
Suma care poate fi scăzută este limitată la valoarea cea mai mică dintre:
- 0,75% din cifra de afaceri;
- 20% din impozitul pe profit datorat.
Înregistrarea contabilă a cheltuielii și aplicarea facilității fiscale sunt operațiuni distincte. Faptul că o cheltuială a fost recunoscută în contabilitate nu înseamnă automat că aceasta poate fi scăzută integral din impozitul pe profit.
Verificarea beneficiarului în Registrul ANAF
Dacă sponsorizarea este acordată unei entități fără scop lucrativ sau unei unități de cult, beneficiarul trebuie să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.
Pentru sponsorizările efectuate direct, condiția înscrierii se verifică la data încheierii contractului de sponsorizare. Dacă beneficiarul nu este înscris în registru la acea dată, firma nu poate aplica facilitatea fiscală pentru suma respectivă, chiar dacă sponsorizarea rămâne valabilă din punct de vedere juridic.
Ce trebuie reținut
Semnarea contractului, înregistrarea cheltuielii și plata sponsorizării nu au întotdeauna loc în același moment. Contractul stabilește obligațiile părților, iar momentul recunoașterii contabile depinde de data la care obligația sponsorului devine certă și poate fi susținută prin documente justificative.
Pentru sponsorizările în bani, cheltuiala poate fi înregistrată înainte de plata efectivă dacă obligația s-a născut deja. Pentru sponsorizările în bunuri, reperul principal este predarea efectivă către beneficiar și documentarea transferului.
