Dacă o firmă vinde unei alte firme un ansamblu de active care permite continuarea unei activități economice, operațiunea poate avea un tratament TVA diferit de vânzarea separată a fiecărui bun. În condițiile art. 270 alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora nu constituie o livrare de bunuri.
Regula nu se aplică însă oricărei vânzări care cuprinde mai multe utilaje, stocuri sau alte active. Contează dacă ceea ce se transferă formează, în realitate, o structură capabilă să desfășoare o activitate economică.
Când poate vânzarea activelor să nu fie tratată ca o livrare cu TVA?
Art. 270 alin. (7) din Codul fiscal acoperă transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, inclusiv atunci când operațiunea are loc prin vânzare sau aport în natură la capitalul unei societăți.
În cazul unei astfel de vânzări, una dintre condițiile prevăzute de Codul fiscal este ca primitorul activelor să fie o persoană impozabilă stabilită în România. Mai departe, Normele metodologice stabilesc cum trebuie analizat ansamblul transferat.
Din perspectiva TVA, avantajul acestei încadrări este că activele nu mai sunt tratate individual, ca și cum fiecare bun ar fi vândut separat, ci ca un tot unitar transferat către cumpărător.
Este suficient să vinzi mai multe active în același contract?
Nu. Numărul bunurilor transferate nu este criteriul decisiv.
Pct. 7 alin. (8) din Normele metodologice precizează că un transfer parțial poate exista atunci când activele aferente unei anumite ramuri a activității economice formează, din punct de vedere tehnic, o structură independentă, capabilă să efectueze activități economice separate.
Așadar, faptul că vinzi în același contract trei utilaje, mobilierul și un stoc de marfă nu înseamnă automat că ai transferat o parte de afacere în sensul art. 270 alin. (7) din Codul fiscal.
Trebuie analizat dacă activele respective, privite împreună, permit desfășurarea unei activități economice distincte. Normele spun expres că simplul transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării unei activități economice.
Contează ce intenționează cumpărătorul să facă după transfer?
Da. Intenția cumpărătorului este una dintre condițiile relevante pentru această încadrare.
Primitorul trebuie să poată demonstra că intenționează să desfășoare activitatea economică sau partea de activitate care i-a fost transferată. Regula nu este concepută pentru situația în care cumpărătorul preia activele pentru a lichida imediat activitatea și, după caz, pentru a vinde stocurile.
Normele cer chiar ca primitorul să transmită cedentului o declarație pe propria răspundere din care să rezulte intenția de continuare a activității.
Interesant este că, potrivit aceluiași text, pentru calificarea transferului nu este relevant dacă primitorul este deja autorizat pentru activitatea preluată sau dacă aceasta figurează deja în obiectul său de activitate. Aceste aspecte nu înlocuiesc celelalte condiții fiscale.
Cumpărătorul trebuie să fie deja înregistrat în scopuri de TVA?
Nu acesta este criteriul prevăzut de art. 270 alin. (7). Codul fiscal cere ca primitorul să fie o persoană impozabilă stabilită în România.
Normele metodologice precizează că beneficiarul unui transfer care intră sub această regulă este considerat succesorul cedentului indiferent dacă este sau nu înregistrat în scopuri de TVA.
Lipsa codului de TVA nu trebuie însă tratată ca fiind lipsită de consecințe. Dacă beneficiarul nu este înregistrat și nici nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, Normele și art. 324 alin. (8) din Codul fiscal prevăd obligații specifice pentru eventualele ajustări de TVA preluate în urma operațiunii.
Ce se întâmplă cu TVA dedusă anterior pentru active?
Transferul nu șterge istoricul fiscal al activelor. Art. 270 alin. (7) din Codul fiscal stabilește că primitorul este considerat succesorul cedentului inclusiv în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere.
Normele dezvoltă această regulă și prevăd preluarea de către beneficiar a drepturilor și obligațiilor relevante privind ajustările TVA.
Situația poate fi importantă mai ales dacă ansamblul transferat cuprinde bunuri de capital pentru care perioada de ajustare nu s-a încheiat. Pentru acestea, Normele precizează că momentul de referință nu devine data transferului, ci rămâne data la care bunul a fost obținut de cedent.
Cu alte cuvinte, transferul menține istoricul TVA al activului.
Un exemplu simplu.
Presupunem că o societate are o activitate distinctă de producție și transferă unei alte societăți ansamblul de active aferent acesteia. Activele formează o structură care poate funcționa independent, iar cumpărătorul intenționează să continue activitatea.
Dacă sunt îndeplinite condițiile art. 270 alin. (7) din Codul fiscal și ale Normelor metodologice, operațiunea poate fi tratată ca transfer de active, nu ca o serie de vânzări individuale de bunuri.
Dacă sunt vândute doar câteva active izolate, fără ca ele să formeze o structură capabilă să desfășoare activitatea economică, această regulă nu poate fi aplicată numai pentru că bunurile apar în același contract.
Ce verifici înainte de transfer?
- dacă activele formează împreună o structură economică independentă;
- dacă primitorul este persoană impozabilă stabilită în România;
- dacă acesta intenționează să continue activitatea transferată;
- ce obligații de ajustare a TVA sunt preluate odată cu activele.
În consecință, diferența dintre vânzarea unor active și transferul unei afaceri funcționale poate schimba tratamentul TVA al întregii operațiuni.
