O firmă străină nu trebuie să înființeze neapărat o societate românească pentru ca activitatea sa din România să producă efecte fiscale. Codul fiscal folosește noțiunea de „sediu permanent” atunci când un nerezident își desfășoară integral sau parțial activitatea printr-un loc din România ori, în anumite condiții, printr-un agent dependent.
Noțiunea este reglementată în principal de art. 8 din Codul fiscal și nu trebuie confundată cu sediul social sau cu sediul secundar al unei societăți românești.
Ce este un sediu permanent?
Un sediu permanent este, potrivit art. 8 alin. (1) din Codul fiscal, un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
Codul fiscal oferă și exemple: un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină sau alte locuri de extracție a resurselor naturale.
Analiza nu se limitează la forma juridică. Normele metodologice arată că locul poate însemna o clădire, un echipament, o instalație sau un spațiu aflat la dispoziția nerezidentului. Nu este obligatoriu ca spațiul să fie deținut în proprietate.
Este suficientă simpla prezență în România?
Nu. Simplul fapt că reprezentanții unei firme străine vin în România sau folosesc ocazional spațiile unui client nu înseamnă automat existența unui sediu permanent.
Normele metodologice cer, în esență, ca locul de activitate să fie la dispoziția nerezidentului și să existe o legătură suficientă între acel loc și activitatea desfășurată. Caracterul fix și permanența sunt elemente importante.
De exemplu, vizitele unui vânzător la biroul unui client pentru a primi comenzi nu fac, prin ele însele, ca biroul clientului să devină sediul permanent al firmei străine.
La ce se refră regula de șase luni?
Art. 8 alin. (3) Din Codul fiscal prevede că un șantier de construcții, un proiect de construcție, un ansamblu, un montaj sau activitățile de supervizare legate de acestea constituie sediu permanent dacă durează mai mult de șase luni.
Normele folosesc perioada de peste șase luni și ca reper general pentru permanența unui loc de activitate. Totuși, în relațiile internaționale trebuie verificată separat convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă. Codul fiscal prevede că, dacă o dispoziție a sa contravine unui tratat la care România este parte, se aplică tratatul.
Poate exista sediu permanent fără un birou propriu?
Da. Codul fiscal permite existența unui sediu permanent și printr-o persoană care acționează în România în numele nerezidentului.
Art. 8 alin. (5) Din Codul fiscal vizează, între altele, situația în care o persoană, alta decât un agent independent, este autorizată și exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele firmei străine. Este avută în vedere și situația în care persoana menține în România un stoc de produse sau bunuri din care face livrări în numele nerezidentului.
În schimb, simpla activitate printr-un broker, comisionar sau alt agent cu statut independent nu creează, ca regulă, un sediu permanent atunci când agentul acționează în cadrul activității sale obișnuite.
Orice depozit sau spațiu auxiliar creează un sediu permanent?
Nu. Art. 8 alin. (4) enumeră activități care, în condițiile prevăzute de lege, nu conduc la existența unui sediu permanent.
Printre acestea se află folosirea unei instalații numai pentru depozitarea sau expunerea bunurilor, menținerea unui stoc doar pentru depozitare ori procesare de către altă persoană, păstrarea unui loc fix doar pentru achiziții sau culegerea de informații și activitățile cu caracter pregătitor ori auxiliar.
Dacă activitatea desfășurată în România depășește însă rolul pregătitor sau auxiliar, excepția nu poate fi aplicată automat.
Ce efect fiscal are apariția unui sediu permanent?
Consecința principală este că profitul atribuibil sediului permanent din România intră în sfera impozitului pe profit. Art. 36 din Codul fiscal prevede că persoana juridică străină care desfășoară activitate printr-un sediu permanent în România datorează impozit pe profit pentru profitul impozabil atribuibil acestuia.
La determinarea rezultatului fiscal sunt luate în calcul veniturile atribuibile sediului permanent și cheltuielile efectuate în scopul obținerii acestor venituri.
Pentru un antreprenor român care lucrează cu un partener străin, ideea esențială este că prezența fiscală nu depinde numai de existența unei firme sau sucursale înregistrate în România. Durata activității, spațiul utilizat, rolul persoanelor care acționează local și natura operațiunilor pot schimba rezultatul analizei.
