Rezerva legală nu este o sumă pe care firma o pune deoparte doar dacă asociații consideră că este util. Legea societăților impune constituirea ei din profit, iar Codul fiscal stabilește separat în ce limită este deductibilă la calculul rezultatului fiscal.
Ce este rezerva legală?
Rezerva legală este o parte din profit care rămâne în societate pentru formarea fondului de rezervă. Potrivit art. 183 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, din profitul societății se preia în fiecare an cel puțin 5%, până când fondul de rezervă ajunge la minimum o cincime din capitalul social.
Regula se aplică și societăților cu răspundere limitată. Art. 201 alin. (2) din aceeași lege prevede expres că dispozițiile privind fondurile de rezervă ale societăților pe acțiuni se aplică și SRL-urilor.
Cât trebuie să reprezinte rezerva legală?
Legea folosește două repere: cel puțin 5% din profit se preia anual, iar acumularea continuă până când fondul de rezervă ajunge la minimum 20% din capitalul social.
Dacă fondul de rezervă s-a micșorat ulterior, art. 183 alin. (2) din Legea societăților impune completarea lui din nou, cu respectarea aceleiași reguli.
Asta nu înseamnă că 20% din profit trebuie blocat anual. Procentul de 20% se raportează la capitalul social și reprezintă nivelul minim până la care se formează fondul de rezervă.
Rezerva legală este deductibilă fiscal?
Da, dar numai în limita stabilită de Codul fiscal pentru contribuabilii care determină rezultatul fiscal potrivit regulilor impozitului pe profit.
Art. 26 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal prevede că rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicate asupra profitului contabil, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, până când rezerva ajunge la o cincime din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz.
Normele metodologice precizează că rezerva se calculează cumulat de la începutul anului și este deductibilă la calculul rezultatului fiscal trimestrial sau anual, după caz.
De ce nu trebuie confundată regula din Legea societăților cu cea fiscală?
Pentru că Legea societăților stabilește obligația de constituire a fondului de rezervă, iar Codul fiscal stabilește cât din această rezervă poate fi luată în considerare la determinarea rezultatului fiscal.
Cele două texte folosesc același prag de o cincime din capitalul social, dar urmăresc obiective diferite. Dacă societatea constituie rezerve peste limita fiscală sau alte rezerve facultative, simplul fapt că acestea apar în contabilitate nu le transformă automat în cheltuieli deductibile.
Ce se întâmplă dacă se modifică nivelul rezervei?
Normele metodologice prevăd că rezerva se majorează sau se diminuează în funcție de nivelul profitului contabil și al capitalului social subscris și vărsat.
Dacă rezerva legală a fost utilizată pentru acoperirea pierderilor sau a fost diminuată în alte situații avute în vedere de norme, reconstituirea ulterioară, în aceeași limită, poate fi din nou deductibilă la calculul rezultatului fiscal.
Codul fiscal conține și o regulă specială pentru reducerea capitalului social: partea din rezerva legală corespunzătoare diminuării capitalului, care a fost anterior dedusă, poate deveni element similar veniturilor, în condițiile art. 26 alin. (8) Cod fiscal.
Ce merită reținut?
Rezerva legală are două componente care trebuie separate: obligația societară de a o constitui și tratamentul ei fiscal. Pentru o firmă plătitoare de impozit pe profit, deductibilitatea există numai în limita și până la plafonul prevăzute de art. 26 din Codul fiscal.
Dacă ai nevoie de verificarea modului în care rezervele firmei sunt reflectate contabil și fiscal, poți solicita prin Contopia oferte de la experți contabili sau fiscali.
