Producerea unui accident de muncă nu se tratează doar ca o problemă internă a firmei. Legea impune o procedură de comunicare, cercetare, înregistrare și raportare, iar nerespectarea acesteia poate atrage amenzi și, în cazurile grave, consecințe penale.
Cercetarea accidentului de muncă are rolul de a stabili ce s-a întâmplat, de ce s-a produs evenimentul, ce reguli au fost încălcate, cine răspunde și ce măsuri trebuie luate pentru prevenirea unor accidente similare.
Primul pas: comunicarea evenimentului
Orice eveniment trebuie comunicat de îndată angajatorului de către conducătorul locului de muncă sau de orice persoană care are cunoștință despre producerea acestuia.
La rândul său, angajatorul trebuie să comunice evenimentul către inspectoratul teritorial de muncă.
În anumite situații, comunicarea se face și către asigurător, dacă evenimentul este urmat de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, precum și către organele de urmărire penală, după caz.
Această comunicare este importantă deoarece declanșează procedura oficială de cercetare.
Cine cercetează accidentul de muncă?
Competența diferă în funcție de gravitatea evenimentului.
În cazul evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă, cercetarea se realizează, de regulă, de către angajatorul la care este angajată victima.
Pentru aceasta, angajatorul trebuie să numească de îndată, prin decizie scrisă, o comisie de cercetare. Comisia trebuie să fie formată din cel puțin trei persoane, dintre care una trebuie să aibă atribuții sau pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă.
Persoanele din comisie trebuie să aibă pregătire tehnică adecvată și să nu fi fost implicate în organizarea ori conducerea locului de muncă unde s-a produs accidentul. De asemenea, nu trebuie să fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
Dacă angajatorul nu are personal competent sau suficient, trebuie să apeleze la un serviciu extern de prevenire și protecție.
Când cercetarea este făcută de ITM sau de Inspecția Muncii?
Inspectoratul teritorial de muncă cercetează evenimentele mai grave, precum cele care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, precum și situațiile în care există persoane date dispărute.
Tot ITM cercetează și evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor angajați la angajatori persoane fizice.
Inspecția Muncii cercetează accidentele colective generate de evenimente deosebite, cum ar fi exploziile sau avariile.
În cazul suspiciunilor de boală profesională sau de boală legată de profesiune, cercetarea se realizează de autoritățile de sănătate publică, în colaborare cu inspectorii de muncă.
Cum se desfășoară cercetarea?
Cercetarea trebuie începută imediat după comunicarea evenimentului.
Persoanele care efectuează cercetarea pot lua declarații scrise, pot solicita documente, pot preleva probe, pot cere expertize și pot analiza orice element necesar pentru stabilirea cauzelor reale ale accidentului.
În practică, cercetarea presupune, de regulă:
- constatarea situației de la locul accidentului;
- identificarea victimei și a persoanelor implicate;
- verificarea echipamentelor de muncă;
- verificarea instruirii SSM;
- analizarea fișei de aptitudine și a documentelor medicale;
- audierea victimei și a martorilor;
- verificarea documentelor interne ale angajatorului;
- stabilirea cauzelor și a măsurilor de prevenire.
Pentru accidentele de circulație produse în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, pot fi solicitate documente de la poliția rutieră, precum procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarații, schițe, foaie de parcurs sau ordin de deplasare.
În ce termen se finalizează cercetarea?
Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă trebuie finalizată, de regulă, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data producerii accidentului.
Pentru evenimentele care au produs deces, invaliditate, accidente colective, persoane dispărute sau incidente periculoase, cercetarea se finalizează, de regulă, în cel mult 15 zile lucrătoare.
Termenele pot fi prelungite dacă sunt necesare probe suplimentare, expertize, determinări tehnice sau documente medico-legale.
Ce documente se întocmesc?
Cercetarea se finalizează prin întocmirea unui dosar de cercetare.
Acesta cuprinde, în principal:
- opisul documentelor;
- procesul-verbal de cercetare;
- nota de constatare la fața locului;
- schițe și fotografii;
- declarațiile victimei și ale martorilor;
- documentele medicale;
- fișa de aptitudine;
- fișele de instruire SSM;
- contractul individual de muncă al victimei;
- documente privind echipamentele și activitatea desfășurată;
- acte privind deplasarea, dacă accidentul s-a produs pe traseu sau în delegație;
- expertize tehnice, dacă este cazul.
Procesul-verbal de cercetare este documentul central. Acesta trebuie să descrie locul și împrejurările producerii accidentului, cauzele, reglementările încălcate, persoanele răspunzătoare, caracterul accidentului și măsurile care trebuie luate pentru prevenirea unor evenimente similare.
Dacă accidentul este încadrat ca accident de muncă, angajatorul completează formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, cunoscut ca FIAM.
Înregistrarea accidentului de muncă
Accidentul de muncă se înregistrează pe baza procesului-verbal de cercetare.
În principiu, accidentul se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima, cu anumite excepții pentru situațiile în care accidentul se produce în unitatea altui angajator sau în cadrul unor activități desfășurate pe bază de contract.
Angajatorul trebuie să țină evidența accidentelor de muncă, a incidentelor periculoase și a accidentelor ușoare în registrele prevăzute de normele legale.
Ce se întâmplă dacă procedura nu este respectată?
Nerespectarea procedurii poate atrage sancțiuni contravenționale.
De exemplu, necomunicarea evenimentului către inspectoratul teritorial de muncă sau către asigurător, atunci când este obligatorie, poate fi sancționată cu amendă.
De asemenea, nerespectarea obligației de cercetare a evenimentului de către angajator, în situațiile în care acesta are competența să facă cercetarea, poate atrage amendă.
Pot exista sancțiuni și pentru neînregistrarea sau neraportarea accidentului de muncă, pentru lipsa evidențelor obligatorii ori pentru neprezentarea documentelor solicitate de inspectorii de muncă.
În cazurile grave, consecințele pot depăși zona contravențională. Dacă prin neluarea sau nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, pot deveni incidente dispozițiile Codului penal.
Concluzie
Cercetarea accidentului de muncă nu este o simplă formalitate. Este procedura prin care se stabilește oficial dacă accidentul are caracter de accident de muncă, care au fost cauzele, cine răspunde și ce măsuri trebuie luate pentru viitor.
Pentru angajatori, comunicarea rapidă, constituirea corectă a comisiei, întocmirea dosarului de cercetare și înregistrarea accidentului sunt pași esențiali. O procedură ignorată sau tratată superficial poate atrage amenzi, probleme în relația cu ITM, dificultăți pentru salariatul accidentat și, în situațiile grave, răspundere penală.
