Faptul că un bun vândut a fost folosit nu înseamnă automat că TVA se aplică numai la diferența dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare. Regimul marjei poate fi folosit doar de o persoană impozabilă revânzătoare, pentru bunuri eligibile și numai dacă acestea au fost cumpărate de la furnizorii indicați la art. 312 din Codul fiscal.
Când condițiile sunt îndeplinite, TVA este calculată din marja obținută la revânzare, nu din întregul preț încasat de la client.
Ce este un bun second-hand în sens fiscal?
Un bun second-hand este un bun mobil corporal care poate fi reutilizat în starea în care se află sau după reparații. În această categorie pot intra, de exemplu, autoturisme rulate, mobilier, echipamente, electronice sau utilaje cumpărate pentru revânzare.
Codul fiscal separă această categorie de operele de artă, obiectele de colecție și antichități. Normele exclud și anumite bunuri precum metalele prețioase prezentate ca materie primă, aurul de investiții sau pietrele prețioase nemontate.
Cine poate aplica regimul marjei?
Regimul este destinat persoanei impozabile revânzătoare. Aceasta este firma sau profesionistul care, în cadrul activității economice, cumpără bunuri second-hand în scopul revânzării.
O societate care își vinde un calculator, un utilaj sau un autoturism folosit în propria activitate nu devine automat persoană impozabilă revânzătoare. Pentru aplicarea art. 312 contează ca bunul să fi fost achiziționat în scopul revânzării și să fie îndeplinite și condițiile privind proveniența sa.
De la cine trebuie cumpărat bunul?
Pentru bunurile achiziționate din Uniunea Europeană, regimul special se aplică atunci când revânzătorul le cumpără de la una dintre categoriile prevăzute de Codul fiscal:
- o persoană neimpozabilă, cum poate fi o persoană fizică ce nu acționează ca profesionist în tranzacția respectivă;
- o persoană impozabilă a cărei livrare este scutită în condițiile art. 292 alin. (2) lit. g);
- o întreprindere mică, atunci când achiziția privește un bun de capital;
- un alt revânzător care a aplicat la rândul său regimul marjei.
Simpla mențiune „second-hand” pe contract sau pe factură nu este suficient. Dacă bunul este cumpărat de la un furnizor care facturează în regim normal, cu TVA evidențiată distinct, trebuie verificat separat dacă mai sunt îndeplinite condițiile regimului special.
Cum se calculează TVA la marjă?
Marja este diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, determinate potrivit art. 312 Cod fiscal. TVA este inclusă în această diferență și se extrage folosind cota aplicabilă bunului.
Dacă revânzătorul cumpără un bun cu 20.000 de lei și îl vinde cu 24.000 de lei, marja este de 4.000 de lei. TVA nu se calculează la întregul preț de 24.000 de lei, ci se extrage din marja de 4.000 de lei. Baza de impozitare este marja rămasă după scăderea taxei incluse în ea.
Marja fiscală nu este neapărat aceeași cu profitul contabil. Costurile ulterioare cu reparațiile, curățarea sau pregătirea bunului pot reduce câștigul economic.
Ce se întâmplă dacă bunul este vândut în pierdere?
Dacă prețul de vânzare este mai mic decât prețul de cumpărare, marja este negativă. Normele metodologice prevăd că, pentru acea livrare, revânzătorul nu colectează TVA în regimul special.
Pierderea nu înlătură obligația de a păstra evidențele cerute pentru operațiunile supuse regimului marjei.
Poate fi ales regimul normal de TVA?
Da. Codul fiscal permite revânzătorului să aplice regimul normal de taxare pentru o livrare care ar fi eligibilă pentru regimul special.
Cum se emite factura?
TVA aferentă marjei nu se înscrie separat pe factura transmisă clientului. Factura trebuie să cuprindă mențiunea „regimul marjei - bunuri second-hand”.
Clientul nu poate deduce TVA aferentă bunului atunci când vânzarea este supusă regimului special. Acesta este unul dintre motivele pentru care factura arată diferit de o factură emisă în regim normal.
Ce trebuie să verifici înainte de revânzare?
- dacă bunul intră în definiția fiscală și a fost cumpărat pentru revânzare;
- statutul furnizorului și documentele care arată regimul aplicat la achiziție;
- calculul marjei, mențiunea obligatorie de pe factură și evidențele cerute de norme.
În consecință, regimul marjei nu este o facilitate aplicabilă oricărei vânzări de bunuri folosite. Tratamentul pornește de la modul în care bunul a fost cumpărat, statutul revânzătorului și documentele care însoțesc operațiunea.
