În fiscalitate, „valoarea de piață” nu este echivalent cu prețul pe care îl treci în contract. Mecanisum are în vedere prețul sau valoarea care ar rezulta între persoane independente, în condiții comparabile și de concurență normală.
Codul fiscal folosește această noțiune în mai multe situații. Cea mai cunoscută este cea a tranzacțiilor între persoane afiliate, dar valoarea de piață poate conta și pentru venituri în natură, anumite active primite gratuit sau aduse ca aport și, după reguli proprii, în materia TVA.
Ce înseamnă preț de piață în Codul fiscal?
Art. 7 pct. 32 din Codul fiscal definește prețul de piață ca suma pe care ar plăti-o un client independent unui furnizor independent, în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurență loială.
Dacă vrei să compari două tranzacții, trebuie să te uiți și la condițiile în care au fost încheiate. Un utilaj vândut cu plata imediată și garanție poate să nu fie perfect comparabil cu același tip de utilaj vândut în rate, fără garanții și cu alte obligații contractuale.
Ce este principiul valorii de piață?
Principiul valorii de piață devine esențial în relațiile dintre persoane afiliate.
Art. 7 pct. 33 din Codul fiscal pornește de la o întrebare simplă: condițiile stabilite între afiliați sunt diferite de cele pe care le-ar fi acceptat două persoane independente?
Dacă diferența dintre aceste condiții face ca una dintre persoane să nu realizeze un profit pe care l-ar fi obținut în condiții normale de piață, profitul respectiv poate fi inclus fiscal în rezultatul acelei persoane.
Art. 11 alin. (4) din Codul fiscal completează regula și permite organului fiscal să ajusteze sau, în situațiile prevăzute de lege, să estimeze venitul ori cheltuiala aferentă rezultatului fiscal atunci când principiul valorii de piață nu este respectat.
Orice tranzacție trebuie făcută la valoarea de piață?
Nu. Regula generală privind tranzacțiile între persoane afiliate nu trebuie transformată într-o obligație potrivit căreia orice contract dintre două persoane ar trebui să aibă un anumit preț stabilit de organul fiscal.
Pentru art. 11 alin. (4) din Codul fiscal, problema apare tocmai pentru că părțile sunt afiliate și pot conveni condiții pe care persoane independente nu le-ar fi acceptat.
Două firme independente pot avea motive comerciale pentru a negocia reduceri, termene diferite de plată sau alte condiții. În cazul afiliaților, însă, trebuie verificat dacă diferența este justificată economic și comparabilă cu ceea ce s-ar întâmpla pe piață.
În plus, art. 11 alin. (5) din Codul fiscal precizează că aceste reguli sunt folosite pentru stabilirea impozitelor directe.
Cum se stabilește concret valoarea de piață?
Nu este suficient să găsești un preț pe internet și să îl folosești automat.
Normele metodologice prevăd mai multe metode pentru tranzacțiile dintre afiliați, printre care compararea prețurilor, metoda cost plus, metoda prețului de revânzare, metoda marjei nete și metoda împărțirii profitului.
Alegerea depinde de tranzacția analizată și de informațiile disponibile.
Normele cer să fie luate în calcul inclusiv:
- caracteristicile bunului sau serviciului;
- funcțiile și riscurile asumate de fiecare parte;
- termenele de plată, garanțiile și celelalte clauze contractuale;
- condițiile concrete ale pieței.
De aceea, două servicii cu aceeași denumire comercială nu sunt neapărat comparabile dacă sunt prestate în condiții economice diferite.
Valoarea de piață contează numai între firme afiliate?
Nu. Codul fiscal folosește noțiunea și în alte situații.
Un exemplu simplu este venitul în natură. Art. 10 alin. (2) din Codul fiscal stabilește că valoarea acestuia se determină pe baza cantității și a prețului de piață al bunurilor sau serviciilor respective.
Valoarea de piață apare și în definiția valorii fiscale pentru anumite mijloace fixe dobândite gratuit sau constituite ca aport. În astfel de cazuri, ea poate deveni reper pentru calculul fiscal ulterior.
Există și reguli speciale pentru transferurile de active sau de rezidență fiscală pentru care România pierde dreptul de impozitare, unde Codul fiscal raportează anumite calcule la valoarea de piață a activelor.
TVA folosește aceeași definiție?
Nu trebuie presupus automat acest lucru. Art. 7 din Codul fiscal spune chiar de la început că definițiile sale generale nu se aplică titlurilor VII și VIII, adică TVA și accize.
Pentru TVA există o definiție proprie a valorii de piață la art. 286 alin. (2) din Codul fiscal. Ea pornește tot de la suma pe care un client ar trebui să o plătească unui furnizor independent în condiții de concurență loială, dar este legată de situațiile speciale prevăzute de regulile TVA.
De exemplu, pentru anumite tranzacții între persoane afiliate, art. 286 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal poate impune utilizarea valorii de piață ca bază de impozitare atunci când sunt îndeplinite condițiile speciale privind prețul și dreptul de deducere.
Asta înseamnă că nu trebuie aplicate mecanic regulile de prețuri de transfer din impozitele directe și la TVA.
Ce merită verificat într-o tranzacție unde valoarea de piață contează?
- dacă legea cere efectiv folosirea unui reper de piață pentru operațiunea respectivă;
- dacă părțile sunt independente sau afiliate;
- ce tranzacții pot fi considerate comparabile;
- ce diferențe comerciale justifică un preț mai mare sau mai mic.
În concluzie, valoarea de piață nu este o valoare aleasă abstract de ANAF și nici un preț unic valabil pentru orice tranzacție. Ea se stabilește prin comparație cu ceea ce ar accepta persoane independente în condiții comparabile, iar rolul ei diferă în funcție de impozitul analizat.
