Faptul că un SRL are un singur asociat nu înseamnă că acesta poate trata firma ca pe propriul patrimoniu și poate realiza operațiuni în mod discreționar. Legea nr. 31/1990 impune reguli clare pentru deciziile asociatului unic și, mai ales, pentru contractele încheiate între acesta și propria societate.
Cea mai importantă regulă este prevăzută de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 31/1990, conform cărora contractele dintre SRL și asociatul său unic trebuie încheiate în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.
SRL-ul și asociatul unic sunt două entități distincte. Chiar dacă toate părțile sociale aparțin unei singure persoane, societatea rămâne o persoană juridică distinctă.
Dacă ești asociat unic, bunurile firmei nu devin automat bunurile tale, iar raporturile dintre tine și societate trebuie tratate distinct.
De exemplu, pot exista situații în care asociatul unic încheie cu societatea un contract de închiriere, de vânzare, de împrumut sau un alt tip de contract. Chiar dacă, din punct de vedere decizional, asociatul unic controlează societatea, din punct de vedere juridic, contractul se încheie între două părți distincte.
Contractele dintre SRL și asociatul unic se încheie în formă scrisă
Art. 15 din Legea nr. 31/1990 impune forma scrisă pentru contractele dintre SRL și asociatul său unic, indiferent dacă acesta este persoană fizică sau persoană juridică.
Așadar, spre deosebire de regula generală potrivit căreia un contract este valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, chiar dacă acesta este exprimat verbal, în materie societară, pentru încheierea valabilă a unui contract între asociat și societate nu este suficientă o simplă înțelegere verbală, legea impunând forma scrisă.
Art. 15 din Legea nr. 31/1990 nu instituie această regulă specială pentru orice contract încheiat între societate și unul dintre asociați. Textul privește expres situația asociatului unic.
De ce este atât de strictă această regulă?
Într-un SRL cu asociat unic nu există un al doilea asociat care să participe la formarea voinței societății. Aceeași persoană poate controla societatea și, în anumite situații, poate avea și calitatea de administrator.
Tocmai de aceea, legea cere ca raportul contractual dintre societate și asociatul unic să poată fi identificat clar printr-un înscris. Documentul permite stabilirea elementelor concrete ale operațiunii: ce s-a convenit, în ce condiții, ce obligații are societatea și ce obligații are asociatul.
Ce se întâmplă dacă nu există contract scris?
Dacă un contract între asociat și societate nu a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 15 din Legea nr. 31/1990, contractul în cauză este lovit de nulitate absolută.
Deciziile asociatului unic trebuie și ele consemnate în scris
Contractele nu trebuie confundate cu deciziile asociatului unic.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 31/1990, asociatul unic exercită drepturile și obligațiile care revin adunării generale a asociaților. Art. 196¹ alin. (2) completează această regulă și prevede că asociatul unic trebuie să consemneze de îndată, în scris, orice decizie adoptată în această calitate.
Aici intră deciziile prin care asociatul unic exercită atribuțiile pe care, într-un SRL cu mai mulți asociați, le-ar exercita adunarea generală.
Concluzie
Un SRL cu asociat unic este mai simplu de administrat din perspectiva procesului decizional, dar această simplitate nu elimină formalitățile societare. Mai ales atunci când intri într-un raport contractual direct cu propria societate, forma scrisă nu este opțională, ci o cerință expresă și imperativă a Legii nr. 31/1990.
