Rezidența fiscală stabilește, în esență, dacă și cât poate România să îți impoziteze veniturile. O persoană rezidentă fiscal în România poate intra sub impozitare pentru venituri obținute atât din România, cât și din străinătate, în timp ce pentru un nerezident România impozitează veniturile pentru care Codul fiscal îi recunoaște drept de impunere.
Rezidența fiscală nu trebuie confundată cu cetățenia. Poți fi cetățean străin și rezident fiscal în România sau cetățean român care își schimbă rezidența fiscală în alt stat.
Când ești considerat rezident fiscal în România?
Codul fiscal prevede la art. 7 pct. 28 patru criterii alternative. Este suficient, potrivit definiției, să îndeplinești cel puțin unul dintre ele.
O persoană fizică este rezidentă dacă:
- are domiciliul în România;
- centrul intereselor sale vitale se află în România;
- este prezentă în România mai mult de 183 de zile, cumulat, în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic analizat;
- este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României.
Așadar, regula celor 183 de zile este importantă, dar nu este singurul criteriu al rezidenței fiscale.
Dacă stai sub 183 de zile în România ești automat nerezident?
Nu. Poți fi rezident fiscal chiar dacă nu ai depășit 183 de zile.
De exemplu, poate conta faptul că ai domiciliul în România sau că aici se află centrul intereselor tale vitale. Cele 183 de zile reprezintă doar unul dintre criteriile de la art. 7 pct. 28 din Codul fiscal.
Ce este centrul intereselor vitale?
Codul fiscal îl definește ca locul de care relațiile personale și economice ale persoanei sunt mai apropiate.
Pentru relațiile personale pot conta, între altele, familia, copiii sau persoanele aflate în întreținere. Pentru relațiile economice, Codul menționează elemente precum existența unui angajator român, implicarea într-o afacere în România, proprietățile imobiliare, conturile bancare sau cardurile deținute la bănci din România.
Nu există astfel un singur document care să stabilească automat centrul intereselor vitale. Se analizează legăturile concrete ale persoanei.
Ce se schimbă dacă ești rezident fiscal?
Diferența majoră privește sfera veniturilor care pot fi impozitate în România.
Pentru persoana fizică rezidentă română cu domiciliul în România, art. 59 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal prevede impozitarea veniturilor obținute din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate.
Pentru persoanele care dobândesc rezidența fiscală prin alte criterii există reguli privind momentul de la care apare această impozitare. De exemplu, persoana nerezidentă care ajunge să îndeplinească criteriul celor peste 183 de zile este supusă, potrivit art. 59 alin. (2^1) din Codul fiscal, impozitării veniturilor din orice sursă începând cu prima zi a sosirii în România.
Dacă ai venituri din străinătate plătești automat impozit de două ori?
Nu. Aici intervin convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România.
În funcție de convenția aplicabilă și de tipul venitului, dubla impunere poate fi eliminată prin credit fiscal sau prin metoda scutirii. Art. 131 din Codul fiscal reglementează aceste mecanisme pentru persoanele fizice rezidente.
De exemplu, atunci când convenția prevede metoda creditului, impozitul plătit în străinătate poate fi scăzut, în limitele legale, din impozitul datorat în România pentru același venit.
De aceea, „rezident fiscal în România” nu înseamnă automat „plătesc de două ori impozit pe venitul din străinătate”.
Ce înseamnă să fii nerezident?
Persoana fizică nerezidentă este, potrivit art. 7 pct. 27 din Codul fiscal, persoana care nu îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute la pct. 28.
Nerezidentul nu este însă în afara sistemului fiscal românesc.
România poate impozita anumite venituri care au legătură cu România. Codul fiscal include, în funcție de situație, salarii pentru activități desfășurate aici, venituri atribuibile unui sediu permanent, venituri din proprietăți imobiliare situate în România, dividende, dobânzi sau alte categorii pentru care România are drept de impunere.
Diferența față de rezident este, așadar, în primul rând întinderea obligației fiscale, nu existența sau inexistența oricărui impozit.
Ce se întâmplă dacă două state te consideră rezident?
Într-o asemenea situație trebuie verificată convenția de evitare a dublei impuneri încheiată între România și statul respectiv.
Codul fiscal recunoaște prioritatea tratatelor internaționale atunci când o dispoziție a Codului intră în conflict cu acestea. Tocmai de aceea, analiza rezidenței unei persoane care are legături puternice cu două state nu trebuie făcută numai pe baza criteriilor interne.
Pentru aplicarea convenției, rezidența în celălalt stat trebuie dovedită prin certificatul de rezidență fiscală, în condițiile art. 59 și art. 230 din Codul fiscal.
Plecarea din România înseamnă că pierzi imediat rezidența fiscală?
Nu neapărat. Codul fiscal conține reguli speciale pentru persoanele care pleacă din România.
O persoană fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care își dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri rămâne supusă impozitării veniturilor mondiale până la data schimbării rezidenței.
Există o regulă mai severă pentru mutarea într-un stat cu care România nu are convenție de evitare a dublei impuneri: art. 59 alin. (7) din Codul fiscal menține obligația privind veniturile din orice sursă pentru anul în care are loc schimbarea rezidenței și pentru următorii 3 ani calendaristici.
