Dacă la momentul inventarierii se constată că anumite mărfuri sau materiale lipsesc din gestiune, firma nu tratează automat lipsa ca pe o vânzare. Totuși, trebuie verificat dacă TVA dedusă la cumpărare rămâne valabilă sau trebuie ajustată.
Regula de bază din art. 304 din Codul fiscal este aceasta: pentru lipsurile nejustificate, deducerea se ajustează. Dacă bunurile au fost distruse, pierdute ori furate, iar situația este demonstrată corespunzător, deducerea poate fi păstrată.
Bunurile lipsă sunt considerate vândute?
Nu. Normele metodologice precizează că bunurile constatate lipsă din gestiune nu sunt considerate livrări de bunuri. Firma nu colectează TVA ca și cum le-ar fi vândut unui client.
Lipsa nu este însă neutră fiscal. În locul taxării unei vânzări inexistente, se analizează dacă trebuie anulată total sau parțial TVA dedusă inițial la achiziția bunurilor.
Când trebuie ajustată TVA dedusă?
TVA se ajustează, ca regulă, atunci când bunurile lipsesc din alte cauze decât cele pentru care Codul fiscal permite păstrarea deducerii. Normele indică expres bunurile lipsă din gestiune care nu se încadrează în excepțiile privind distrugerea, pierderea sau furtul demonstrate corespunzător.
Ajustarea este negativă: firma reduce TVA deductibilă cu suma pe care nu mai are dreptul să o păstreze. Operațiunea se evidențiază în decontul perioadei fiscale în care a apărut evenimentul.
Se folosește cota de TVA valabilă la data achiziției. Dacă aceasta nu mai poate fi determinată, normele permit folosirea cotei valabile la data ajustării.
Când nu se ajustează TVA pentru bunurile lipsă?
Deducerea inițială poate fi păstrată dacă firma dovedește corespunzător cauza dispariției bunurilor. Normele oferă câteva situații relevante:
- bunurile au fost distruse în urma unei calamități naturale sau a unei cauze de forță majoră;
- bunurile au fost furate, iar furtul este dovedit prin acte emise de organele judiciare;
- stocurile s-au degradat calitativ, nu mai pot fi valorificate și există dovada distrugerii;
- lipsa provine din pierderi tehnologice, consumuri proprii ori perisabilități, în limitele admise.
Lista nu este închisă. Firma poate demonstra și o altă situație reală de distrugere, pierdere sau furt, dacă probele sunt suficiente.
Este suficient un proces-verbal intern?
Nu întotdeauna. Obligația de a demonstra cauza lipsei revine firmei, iar un document întocmit intern poate să nu fie considerat suficient.
Spre exemplu, pentru furt, Codul fiscal cere acte emise de organele judiciare. Pentru stocurile degradate, trebuie să rezulte atât faptul că nu mai pot fi valorificate, cât și distrugerea lor. În alte situații pot conta documentele de inventariere, constatările tehnice, fotografiile sau înscrisurile de la asigurător.
Dacă documentele nu sunt suficiente, inspecția fiscală poate solicita ajustarea TVA. Normele cer însă respectarea proporționalității: organul fiscal nu poate impune dovezi care fac demonstrarea incidentului practic imposibilă sau extrem de dificilă.
Ce se întâmplă dacă lipsa este imputată?
Suma recuperată de la salariat, gestionar sau altă persoană răspunzătoare nu este contravaloarea unei operațiuni aflate în sfera TVA.
Nici faptul că prejudiciul a fost imputat nu înlătură automat ajustarea. Trebuie verificată separat cauza lipsei și dacă aceasta intră într-o excepție legală.
TVA și deductibilitatea cheltuielii sunt aceeași problemă?
Nu. Ajustarea TVA și deductibilitatea cheltuielii la impozitul pe profit sunt două aspecte diferite.
Art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal reglementează distinct cheltuielile aferente stocurilor sau mijloacelor fixe constatate lipsă ori degradate și prevede mai multe excepții. Faptul că TVA nu se ajustează nu înseamnă automat că orice cheltuială este deductibilă.
Ce trebuie să faci concret?
- stabilește cauza și data la care lipsa a fost constatată;
- separă stocurile de bunurile de capital;
- păstrează documentele care dovedesc distrugerea, pierderea, furtul sau încadrarea în limitele admise;
- verifică separat ajustarea TVA și deductibilitatea cheltuielii.
Consecințele fiscale depind de cauza lipsurilor din gestiune și de probele prin care firma o poate demonstra.
